DRK255–Instrument de testare a plitei de încălzire protejată împotriva transpirației

În primul rând, vă mulțumim foarte mult pentru achiziționarea noastrăDRK255Plită de fierbinte protejată împotriva transpirației, înainte de instalare și utilizare, vă rugăm să citiți cu atenție acest manual, care vă poate ajuta să standardizați funcționarea și să faceți mai ușor rezultatele testelor.

Catalog

lPrezentare generală

1.1 Scurtă introducere

1.2 Aplicare

1.3 Funcția instrumentului

1.4 Mediul de utilizare

1.4.1 Temperatura și umiditatea mediului ambiant

1.4.2 Cerințe de alimentare

1.4.3 Nu în jurul surselor de vibrații etc.

1.5 Parametrii tehnici

1.6 Introducere a principiului

1.6.1 Definiția și unitatea de măsură a rezistenței termice

1.6.2 Definiția și unitatea de măsură a rezistenței la umiditate

1.7 Structura instrumentului

1.8 Caracteristicile instrumentului

1.8.1 Eroare de repetabilitate scăzută

1.8.2 Structură compactă și integritate puternică

1.8.3 Afișarea în timp real a valorilor „rezistenței termice și la umiditate”.

1.8.4 Efect de transpirație a pielii foarte simulat

1.8.5 Calibrare independentă în mai multe puncte

1.8.6 Temperatura și umiditatea microclimatului sunt în concordanță cu punctele de control standard

lÎnainte de utilizare

2.1 Recepție și inspecție

2.2 Instalare

2.3 Porniți alimentarea și verificați

lOperațiunea

3.1 Metode și standarde de testare

3.2 Pregătirea înainte de începere

3.3 Rulați funcționarea rezistenței termice

3.3.1 Preîncălzirea mașinii

3.3.2 Setarea rezistenței termice

3.3.3 Încercarea plăcii goale de rezistență termică

3.3.4 Test de rezistență termică

3.3.5 Vizualizați, imprimați și ștergeți rezistența termică

3.3.6 Calibrarea rezistenței termice

3.3.7 Rezistența termică probe aplicabile

3.4 Rulați funcționarea de rezistență la umiditate

3.4.1 Preîncălzirea mașinii

3.4.2 Setarea rezistenței la umiditate

3.4.3 Operațiune de umidificare și completare cu apă

3.4.4 Încercarea plăcii goale de rezistență la umiditate

3.4.5 Test de rezistență la umiditate

3.4.6 Vizualizarea și imprimarea rezistenței la umiditate

3.4.7 Calibrarea rezistenței la umiditate

3.4.8 Probele aplicabile pentru rezistența la umiditate

3.4.9 Conversia testului de rezistență la umiditate și rezistență termică

lCerințe pentru mostre

4.1 Controlul umidității probei

4.2 Cantitatea și dimensiunea probei

4.3 Cerințe pentru plasarea probei

lSemnificația rezistenței termice și la umiditate

5.1 Semnificația rezistenței termice

5.2 Semnificația rezistenței la umiditate

lSuport tehnic

6.1 Identificarea defecțiunilor

6.2 Întreținere

lProbleme comune

7.1 Problema timpului de detectare

7.2 Problema mărimii eșantionului

7.3 Dacă temperatura setată este legată de valoarea rezistenței termice

7.4 Problemă de index detectată

7.5 Calibrarea instrumentului și problemele eșantionului standard

l8. Anexă: Timpul de referință al testului

Prezentare generală

1.1 Prezentare generală a manualului

Manualul furnizează aplicația DRK255 Sweating Guarded Hotplate, principii de bază de detectare și metode detaliate de utilizare, oferă indicatorii instrumentului și intervalele de precizie și descrie unele probleme comune și metode sau sugestii de tratament.

1.2 Domeniul de aplicare

Plita de fierbinte cu protecție împotriva transpirației DRK255 este potrivită pentru diferite tipuri de țesături textile, inclusiv țesături industriale, țesături nețesute și diverse alte materiale plate.

1.3 Funcția instrumentului

Acesta este un instrument folosit pentru a măsura rezistența termică (Rct) și rezistența la umiditate (Ret) a textilelor (și a altor materiale plate). Acest instrument este utilizat pentru a îndeplini standardele ISO 11092, ASTM F 1868 și GB/T11048-2008.

 

1.4 Mediul de utilizare

Instrumentul trebuie amplasat cu o temperatură și umiditate relativ stabile sau într-o cameră cu aer condiționat general. Desigur, cel mai bine ar fi într-o cameră cu temperatură și umiditate constantă. Partea stângă și dreaptă a instrumentului trebuie lăsată la cel puțin 50 cm pentru ca aerul să intre și să iasă fără probleme.

1.4.1 Temperatura și umiditatea mediului:

Temperatura mediului: 10℃ până la 30℃; Umiditate relativă: 30% până la 80%, ceea ce favorizează stabilitatea temperaturii și umidității în camera de microclimat.

1.4.2 Cerințe de alimentare:

Instrumentul trebuie să fie bine împământat!

AC220V±10% 3300W 50Hz, curentul de trecere maxim este de 15A. Priza de la locul de alimentare ar trebui să poată rezista la un curent mai mare de 15A.

1.4.3Nu există nicio sursă de vibrații în jur, niciun mediu coroziv și nicio circulație a aerului penetrant.

1.5 Parametrul tehnic

1. Interval de testare a rezistenței termice: 0-2000×10^-3(m2 •K/W)

Eroarea de repetabilitate este mai mică de: ±2,5% (controlul din fabrică este în ±2,0%)

(Standardul relevant este în ±7,0%)

Rezoluție: 0,1×10^-3(m2 •K/W)

2. Interval de testare a rezistenței la umiditate: 0-700 (m2 •Pa / W)

Eroarea de repetabilitate este mai mică de: ±2,5% (controlul din fabrică este în ±2,0%)

(Standardul relevant este în ±7,0%)

3. Gama de reglare a temperaturii plăcii de testare: 20-40℃

4. Viteza aerului deasupra suprafeței probei: Setare standard 1m/s (reglabil)

5. Domeniul de ridicare al platformei (grosimea probei): 0-70mm

6. Interval de setare a timpului de testare: 0-9999s

7. Precizia controlului temperaturii: ± 0,1 ℃

8. Rezoluția indicației de temperatură: 0,1 ℃

9. Perioada de pre-încălzire: 6-99

10. Dimensiunea eșantionului: 350mm×350mm

11. Dimensiunea plăcii de testare: 200mm×200mm

12. Dimensiune exterioară: 1050mm×1950mm×850mm (L×W×H)

13. Alimentare: AC220V±10% 3300W 50Hz

1.6 Introducere a principiului

1.6.1 Definiția și unitatea de măsură a rezistenței termice

Rezistență termică: fluxul de căldură uscată printr-o zonă specificată atunci când materialul textil se află într-un gradient de temperatură stabil.

Unitatea de rezistență termică Rct este în Kelvin pe watt pe metru pătrat (m²·K/W).

Când se detectează rezistența termică, proba este acoperită pe placa de testare a încălzirii electrice, placa de testare și placa de protecție din jur și placa de jos sunt menținute la aceeași temperatură setată (cum ar fi 35 ℃) prin controlul încălzirii electrice și temperatura senzorul transmite datele către sistemul de control pentru a menține o temperatură constantă, astfel încât căldura plăcii de probă poate fi disipată doar în sus (în direcția probei), iar toate celelalte direcții sunt izoterme, fără schimb de energie. La 15 mm pe suprafața superioară a centrului probei, temperatura de control este de 20 ° C, umiditatea relativă este de 65%, iar viteza orizontală a vântului este de 1 m/s. Când condițiile de testare sunt stabile, sistemul va determina automat puterea de încălzire necesară pentru ca placa de testare să mențină o temperatură constantă.

Valoarea rezistenței termice este egală cu rezistența termică a probei (15 mm aer, placă de testare, eșantion) minus rezistența termică a plăcii goale (15 mm aer, placă de testare).

Instrumentul calculează automat: rezistența termică, coeficientul de transfer termic, valoarea Clo și rata de conservare a căldurii

Nota: (Deoarece datele de repetabilitate ale instrumentului sunt foarte consistente, rezistența termică a plăcii goale trebuie făcută doar o dată la trei luni sau la jumătate de an).

Rezistenta termica: R_ct:              （m²·K/W）

T_m ——testarea temperaturii plăcii

Ta ——testarea temperaturii capacului

A —— zonă de bord de testare

Rct0——rezistența termică a plăcii goale

H —— placa de testare a energiei electrice

△Hc— corecția puterii de încălzire

Coeficient de transfer termic: U = 1/ R_ct（W/m²·K）

Clo: CLO＝10,155·U

Rata de conservare a căldurii: Q＝Q1-Q2Q1×100%

Q1－Fără disipare a căldurii eșantionului（W/℃）

Q2－Cu disiparea căldurii eșantionului（W/℃）

Nota:(Valoare Clo: la o temperatură a camerei de 21 ℃, umiditate relativă ≤50%, flux de aer 10 cm/s (fără vânt), purtătorul testului sta nemișcat, iar metabolismul său bazal este de 58,15 W/m2 (50kcal/m²·h), să vă simțiți confortabil și să mențineți temperatura medie a suprafeței corpului la 33℃, valoarea de izolare a hainelor purtate în acest moment este de 1 valoare Clo (1 CLO=0,155℃·m²/W)
1.6.2 Definiția și unitatea de măsură a rezistenței la umiditate

Rezistența la umiditate: fluxul de căldură de evaporare printr-o anumită zonă sub condiția unui gradient stabil de presiune a vaporilor de apă.

Unitatea de rezistență la umiditate Ret este în Pascal pe watt pe metru pătrat (m²·Pa/W).

Placa de testare și placa de protecție sunt ambele plăci metalice poroase speciale, care sunt acoperite cu o peliculă subțire (care poate pătrunde doar vaporii de apă, dar nu și apa lichidă). Sub încălzirea electrică, temperatura apei distilate furnizată de sistemul de alimentare cu apă crește la valoarea setată (cum ar fi 35 ℃). Placa de testare și placa de protecție din jur și placa de jos sunt menținute la aceeași temperatură setată (cum ar fi 35°C) prin controlul electric al încălzirii, iar senzorul de temperatură transmite datele sistemului de control pentru a menține o temperatură constantă. Prin urmare, energia termică a vaporilor de apă a plăcii de probă poate fi numai în sus (în direcția probei). Nu există vapori de apă și schimb de căldură în alte direcții,

placa de testare și placa de protecție din jur și placa de jos sunt toate menținute la aceeași temperatură setată (cum ar fi 35 ° C) prin intermediul încălzirii electrice, iar senzorul de temperatură transmite datele sistemului de control pentru a menține o temperatură constantă. Energia termică a vaporilor de apă a plăcii de probă poate fi disipată numai în sus (în direcția probei). Nu există schimb de energie termică a vaporilor de apă în alte direcții. Temperatura la 15 mm deasupra specimenului este controlată la 35 ℃, umiditatea relativă este de 40%, iar viteza orizontală a vântului este de 1 m/s. Suprafața inferioară a filmului are o presiune a apei saturate de 5620 Pa la 35℃, iar suprafața superioară a probei are o presiune a apei de 2250 Pa la 35℃ și o umiditate relativă de 40%. După ce condițiile de testare sunt stabile, sistemul va determina automat puterea de încălzire necesară pentru ca placa de testare să mențină o temperatură constantă.

Valoarea rezistenței la umiditate este egală cu rezistența la umiditate a probei (15 mm aer, placă de testare, eșantion) minus rezistența la umiditate a plăcii goale (15 mm aer, placă de testare).

Instrumentul calculează automat: rezistența la umiditate, indicele de permeabilitate la umiditate și permeabilitatea la umiditate.

Nota: (Deoarece datele de repetabilitate ale instrumentului sunt foarte consistente, rezistența termică a plăcii goale trebuie făcută doar o dată la trei luni sau la jumătate de an).

Rezistenta la umiditate: R_et  P_m——Presiunea vaporilor saturați

Pa——Presiunea vaporilor de apă din camera climatică

H——Placă de testare a energiei electrice

△He—Corectarea cantității de energie electrică a plăcii de testare

Indicele de permeabilitate la umiditate: i_mt=s_*R_ct/R_etS— 60 p_a/k

Permeabilitatea la umiditate: W_d=1/( R_et*φ_Tm) g/(m²*h*p_a)

φ_{Tm — Căldura latentă a vaporilor de apă de suprafață, când}T_{m este 35}℃时，φ_Tm= 0,627 W*h/g

1.7 Structura instrumentului

Instrumentul este compus din trei părți: mașina principală, sistemul de microclimat, afișaj și control.

1.7.1Corpul principal este echipat cu o placă de probă, o placă de protecție și o placă inferioară. Și fiecare placă de încălzire este separată de un material termoizolant pentru a asigura niciun transfer de căldură între ele. Pentru a proteja proba de aerul din jur, se instalează un capac de microclimat. În partea de sus există o ușă transparentă din sticlă organică, iar senzorul de temperatură și umiditate al camerei de testare este instalat pe capac.

1.7.2 Sistem de afișare și prevenire

Instrumentul adoptă ecranul integrat cu afișaj tactil weinview și controlează sistemul de microclimat și gazda de testare să funcționeze și să se oprească atingând butoanele corespunzătoare de pe ecran, introducerea datelor de control și ieșirea datelor de testare ale procesului și rezultatelor testului.

1.8 Caracteristicile instrumentului

1.8.1 Eroare de repetabilitate scăzută

Partea centrală a sistemului DRK255 de control al încălzirii este un dispozitiv special cercetat și dezvoltat independent. Teoretic, elimină instabilitatea rezultatelor testelor cauzată de inerția termică. Această tehnologie face eroarea testului repetabil mult mai mică decât standardele relevante din țară și din străinătate. Majoritatea instrumentelor de testare pentru „performanța transferului de căldură” au o eroare de repetabilitate de aproximativ ±5%, iar compania noastră a ajuns la ±2%. Se poate spune că a rezolvat problema mondială pe termen lung a erorilor mari de repetabilitate la instrumentele de izolare termică și a atins un nivel internațional avansat. .

1.8.2 Structură compactă și integritate puternică

DRK255 este un dispozitiv care integrează gazda și microclimatul. Poate fi folosit independent, fără dispozitive externe. Este adaptabil la mediu și special dezvoltat pentru a reduce condițiile de utilizare.

1.8.3 Afișarea în timp real a valorilor „rezistenței termice și la umiditate”.

După ce proba este preîncălzită până la sfârșit, întregul proces de stabilizare a valorii „încălzirii termice și rezistenței la umiditate” poate fi afișat în timp real. Acest lucru rezolvă problema timpului îndelungat pentru experimentul de rezistență la căldură și umiditate și incapacitatea de a înțelege întregul proces.

1.8.4 Efect de transpirație a pielii foarte simulat

Instrumentul are o simulare ridicată a efectului de transpirație (ascuns) a pielii umane, care este diferit de placa de testare cu doar câteva găuri mici. Acesta satisface presiunea egală a vaporilor de apă peste tot pe placa de testare, iar zona efectivă de testare este precisă, astfel încât „rezistența la umiditate” măsurată să fie mai apropiată de valoarea reală.

1.8.5 Calibrare independentă în mai multe puncte

Datorită gamei mari de teste de rezistență termică și la umiditate, calibrarea independentă în mai multe puncte poate îmbunătăți în mod eficient eroarea cauzată de neliniaritate și poate asigura acuratețea testului.

1.8.6 Temperatura și umiditatea microclimatului sunt în concordanță cu punctele de control standard

În comparație cu instrumente similare, adoptarea temperaturii și umidității microclimatului în concordanță cu punctul de control standard este mai în concordanță cu „standardul metodei”, iar cerințele pentru controlul microclimatului sunt mai mari.
Înainte de utilizare

Descrierea conținutului din această secțiune include un rezumat de pornire rapidă pentru a vă ajuta să înțelegeți mai rapid. Aceasta vă va ghida prin configurarea, calibrarea și operarea de bază a instrumentului. Este recomandat să începeți să studiați această parte după ce ați răsfoit conținutul anterior.

2.1 Recepție și inspecție

Deschideți cutia și scoateți întreaga mașină pentru a verifica dacă există daune evidente.

Numărați conform listei de ambalare, instrucțiunilor de utilizare și accesoriilor.

2.2 Instalare

2.2.1Reglați cele patru picioare pentru a centra bula orizontală încorporată pentru a asigura nivelul plăcii de testare.

2.2.2 Cablaj

Conectați un capăt al cablului computerului la priza de computer a instrumentului și un capăt la computer (opțional)

2.3 Porniți alimentarea și verificați

Porniți alimentarea și observați dacă afișajul este normal.
Operațiunea

3.1 Metode și standarde de testare

ISO 11092, ASTM F 1868, GB/T11048-2008

 

3.2 Pregătirea înainte de începere

3.2.1Înainte de a porni mașina, verificați dacă există suficientă apă în indicatorul de nivel al apei din rezervorul de apă cu temperatură constantă și umiditate. Dacă nu există apă, vă rugăm să adăugați mai întâi apă. În caz contrar, chiar dacă este pornit, temperatura și umiditatea constante nu vor funcționa. Cum se adaugă apă: Deschideți ușa din față, deșurubați capacul din oțel inoxidabil din stânga, luați pâlnia accesorie și turnați apă minerală (se recomandă apă distilată) pentru a asigura reglarea microclimatului umidității. Turnați apa între liniile indicatoare ale nivelului apei.

3.2.2Vă rugăm să confirmați dacă există apă în indicatorul de nivel al apei al rezervorului de apă pentru umplerea rezistenței la umiditate din partea stângă sus și apoi furnizați testul de rezistență la umiditate. Metoda de funcționare: consultați punctul 3.4.3 [Operațiunea de umidificare și completare și operațiunea de plasare a filmului de testare]Nota:Acest rezervor de apă trebuie umplut cu apă distilată.

3.2.3 Introducerea paginii și setarea parametrilor

Setare constantă a temperaturii și umidității; după pornirea alimentării, este afișată următoarea interfață de conectare:

Faceți clic pe butonul „Autentificare” pentru a introduce parola

După introducerea corectă, va afișa:

Interfața principală are 4 elemente: test, set, corect și date.

Test: Interfața de testare este utilizată pentru a intra în experimentul de rezistență termică sau de rezistență la umiditate și pentru a porni sau opri sistemul de refrigerare și iluminatul.

Apăsați butonul de control al răcirii din Figura 305-1 pentru a porni sau opri refrigerarea și a porni sistemul de temperatură și umiditate constantă și pentru a controla iluminarea; Figura 305-2 date de funcționare în timp real a echipamentelor; Figura 305-3 este funcția de preîncălzire a mașinii la rece;

Setare: este folosit pentru a seta parametrii de testare și parametrii de temperatură și umiditate climatice

Setările parametrilor de temperatură și umiditate:

Când selectați rezistența termică, sistemul va seta automat temperatura microclimatului la 20℃ și umiditatea la 65%;

La selectarea rezistenței la umiditate, sistemul va seta automat temperatura microclimatului la 35°C și umiditatea la 40%;

Utilizatorii pot seta și alți parametri de temperatură și umiditate în funcție de condițiile reale.

Setările parametrilor de control al temperaturii și umidității în depozit:

Interfața de setare a parametrilor de control al temperaturii și umidității, această parte a parametrului a fost setată înainte de a părăsi fabrica, în general, utilizatorul nu trebuie să seteze acest element, dacă este necesar, profesionistul din fabrică îl poate seta.

Setarea parametrilor de rezistență termică și la umiditate:

Conform standardului, temperatura plăcii de testare este setată la 35 ℃, ciclul de preîncălzire este în general de 6 ori, iar timpul de testare este de 600 de secunde (aceasta este setarea implicită convențională, cum ar fi primul test al probei sau testarea unei probe mai groase).

Imprimare: folosit pentru a interoga și a tipări date și pentru a șterge înregistrări

Rct Correct: utilizat pentru calibrarea datelor de rezistență termică

3.3 Rulați funcționarea rezistenței termice

Verificați mai întâi dacă placa de testare este complet uscată (dacă este umedă, consultați 3.4.9 funcționare).

3.3.1 Preîncălzirea mașinii

După pornirea alimentării, întreaga mașină trebuie preîncălzită timp de aproximativ 45 de minute, timp în care pe placa perforată este plasată o țesătură de grosime medie. Când placa de testare atinge 35°C, țesătura este scoasă, iar apoi se observă că temperatura plăcii de încălzire și a plăcii de jos atinge aproximativ 35,2 pentru a finaliza răcirea. După ce mașina este preîncălzită, proba de testare (sau proba standard) poate fi pusă în bancul de testare.

3.3.2 Setarea rezistenței termice Vezi Figura 309

Setați parametrii în setarea parametrilor și apăsați „Test” pentru a intra în testul „rezistență termică”.

Interfața de testare se afișează așa cum se arată în Figura 314:

3.3.3 Încercarea plăcii goale de rezistență termică

Înainte de testare, trebuie să existe „fără rezistență termică a probei” - rezistența termică a plăcii goale.

Rezistența termică a plăcii goale este rezistența termică a instrumentului în sine fără eșantion.

În interfața „funcționare rezistență termică”, selectați „timpi de testare” la 0 și apăsați „start” pentru a efectua „testul plăcii goale de rezistență termică”. Secvență de testare: preîncălzire-stabil-test-oprire (obțineți rezistența termică a plăcii goale și stocați-o automat)

Nota:„Rezistența termică a plăcii goale” se recomandă să se facă o dată în martie până în iunie. Deoarece eroarea de repetabilitate a testului plăcii goale a acestui instrument este destul de mică, nu este necesar să porniți rezistența termică a plăcii goale în fiecare zi.

3.3.4 Test de rezistență termică

În interfața „funcționare cu rezistență termică”.

După îndeplinirea cerinței 3.3.1, puneți proba pe suprafața plăcii perforate, reglați butonul „sus și jos” de pe partea din față a bancului de testare în interiorul camerei de testare și acoperiți cele patru laturi ale suportului metalic, când suportul metalic se afla exact in pozitie orizontala. Puneți capacul din plexiglas, închideți ușa instrumentului, apăsați butonul „start”, iar instrumentul va funcționa automat.

Secvența de funcționare: preîncălzire-stabil-test-oprire, afișarea primei rezistențe termice și alți indicatori.

Nota:După afișarea „stabil”, dacă utilizatorul consideră că datele sunt credibile și nu trebuie să continue testarea, puteți apăsa butonul „stop”, iar instrumentul va păstra valoarea de rezistență termică afișată ca rezultat al testului.

Schimbați proba, apăsați 2 pentru „timpii de înregistrare” pentru a testa a doua probă și așa mai departe. Raportul de testare poate fi tipărit după 3 teste conform standardului de metodă.

3.3.5 Vizualizați, imprimați și ștergeți rezistența termică

Apăsați „Print” pentru a afișa interfața „Data Query and Print”, așa cum se arată în Figura 317

Apăsați din nou butonul „OK”, iar instrumentul va imprima automat raportul de testare a rezistenței termice, așa cum se arată în Figura 318.

Comutați la interfața de ștergere, selectați înregistrarea care urmează să fie ștearsă, apoi apăsați „OK”, datele de testare selectate în prezent vor fi șterse, iar poziția sa va fi înlocuită cu următoarele date de testare.

3.3.6 Calibrarea rezistenței termice

Este recomandat să faceți acest lucru atunci când o mașină nouă sau calibrată o dată la șase luni și când valoarea este anormală.

3.3.6.1 Puneți proba standard de burete (proba standard cu valoarea nominală a rezistenței termice) furnizată în accesoriile instrumentului în bancul de testare

3.3.6.2 Verificați rezultatele testelor și rezultatele standard în pagina de calibrare a rezistenței termice pentru a vă asigura că toate datele sunt zero.

3.3.6.3 În interfața de testare a rezistenței termice, selectați „timp de înregistrare 1” și apăsați butonul „Start”.Nota:De asemenea, trebuie să respectați clauza 3.3.1 înainte de a apăsa butonul „Start”.

În timpul testului de rezistență termică, colțul din dreapta sus al aceleiași pagini afișează mai întâi „Preheat”, „Stable”, „Test”, „Stop” și „record time 1”, sfârșitul testului.

3.3.6.4 Apoi puneți în burete eșantioane standard de alte grosimi și măsurați rezultatele testelor „timp de înregistrare 12” și „timp de înregistrare 3” ca în 3.3.6.1 până la 3.3.6.3.

3.3.6.5 Introduceți valorile măsurate ale rezistenței termice ale probelor standard de burete de diferite grosimi în articolele corespunzătoare din „Rezultatele testului” și introduceți „valorile datelor standard” pe eșantioanele standard corespunzătoare în articolele corespunzătoare din „Rezultat standard”.

De asemenea, utilizatorul poate selecta doar unul sau două standarde de grosime pentru calibrare și poate introduce „0” pentru restul. Notă: În interfața „Calibrare rezistență termică”, introduceți datele eșantionului standard de burete măsurat, de la mic la mare, în ordinea rezultatelor testului 1, 2, 3 și a rezultatelor standard 1, 2, 3.

Apăsați „Return” pentru a ieși din interfață și calibrarea este completă.

Notă: Nu modificați cu ușurință datele din calibrarea rezistenței termice în momente obișnuite. Cel mai bine este să păstrați o copie în alte locuri pentru a evita pierderea datelor de calibrare.

De asemenea, utilizatorul poate selecta doar unul sau două standarde de grosime pentru calibrare și poate introduce „0” pentru restul.Nota:În interfața „Calibrare rezistență termică”, introduceți datele eșantionului standard de burete măsurat de la mic la mare, în ordinea rezultatelor testului 1, 2, 3 și a rezultatelor standard 1, 2, 3.

Apăsați „Return” pentru a ieși din interfață și calibrarea este completă.

Nota:Nu modificați cu ușurință datele din calibrarea rezistenței termice în momente obișnuite. Cel mai bine este să păstrați o copie în alte locuri pentru a evita pierderea datelor de calibrare.

3.3.7 Rezistența termică probe aplicabile

Acest instrument nu se limitează la detectarea rezistenței termice a textilelor și poate fi aplicat la detectarea rezistenței termice a diferitelor materiale de plăci.

3.4 Rulați funcționarea de rezistență la umiditate

3.4.1 Preîncălzirea mașinii

După pornirea alimentării, întreaga mașină trebuie preîncălzită timp de aproximativ 60 de minute. În timpul perioadei, trebuie să se asigure că operațiunea de umidificare și completare cu apă 3.4.3 și operațiunea de plasare a filmului de testare au fost finalizate. Puneți o țesătură de grosime medie pe placa poroasă și scoateți țesătura când placa de testare atinge 35 ℃, Apoi observați temperatura plăcii de încălzire și temperatura plăcii inferioare la aproximativ 35,2, finalizați preîncălzirea mașinii la rece, puteți pune proba de testare în bancul de testare.

3.4.2Umiditatesetarea rezistentei

Apăsați butonul „Setări” și apăsați „Setarea parametrilor rezistenței la căldură și umiditate” pentru a afișa interfața 309.

3.4.3 Operațiune de umidificare și completare cu apă

Verificați dacă există apă în rezervorul de completare automată cu apă. Dacă nu există apă, deschideți ușa mică din partea stângă a instrumentului, deșurubați capacul rezervorului de apă 2, apoi introduceți tija indicatorului de nivel al apei 4 în partea inferioară a rezervorului de apă și strângeți piulița impermeabilă a tijei de reglare 5 și luați pâlnia de la accesorii, Apoi se toarnădistilatapă în gura rezervorului de apă, faceți nivelul apei între liniile roșii ale indicatorului de nivel al apei 6, apoi strângeți capacul rezervorului de apă.

Apăsați butonul „Intrare apă” prezentat în Figura 323, slăbiți puțin conectorul impermeabil al tijei de reglare și trageți încet tija de reglare a nivelului apei. Apa din rezervorul de completare va curge automat în corpul de testare. Observați indicatorul de nivel al apei din partea dreaptă a bancului de testare și testați Dacă atingeți suprafața plăcii poroase cu mâna, atunci când iese umezeală, puteți opri maneta de reglare a nivelului apei pentru a trage în sus și strângeți conectorul impermeabil. .

Amplasarea filmului de testare: Luați o peliculă de testare din atașament, îndepărtați folia de protecție și utilizați-o pe cea elastică pentru testare. Întindeți-l pe suprafața plăcii poroase. Luați blocul de bumbac în atașament pentru a netezi filmul și a netezi pelicula. Îndepărtați bulele de aer dintre plăci, apoi luați banda de cauciuc din atașament și fixați filmul pe corpul de testare în direcția circumferențială.

3.4.4 Încercarea plăcii goale de rezistență la umiditate

Înainte ca instrumentul să detecteze proba, trebuie să existe „fără rezistență la umiditate a probei” - rezistența la umezeală a plăcii goale.

Rezistența la umiditate a plăcii goale se referă la rezistența la umiditate a instrumentului în sine atunci când există doar o peliculă.

Selectați „timp de înregistrare 0” și apăsați „Start” pentru a efectua testul de „rezistență la umiditate a plăcii goale”.

Proces de testare a rezistenței la umiditate: preîncălzire-stabil-test-oprire (obțineți rezistența la umiditate a plăcii goale și stocați-o automat)

3.4.5 Test de rezistență la umiditate

În interfața de funcționare a rezistenței la umiditate (poate fi efectuată după ce temperatura celor trei plăci atinge clauza 3.4.1)

Selectați 1 pentru timpul de înregistrare (adică, proba 1).

După ce instrumentul îndeplinește cerințele de la 3.4.1, așezați proba de testare pe suprafața superioară a filmului, apăsați butonul „sus, jos” și acoperiți cele patru laturi ale sertării metalice. Când sertizarea metalică este în poziție orizontală, apoi puneți capacul din plexiglas. Închideți ușa instrumentului și apăsați butonul „Start”. Instrumentul va funcționa automat. Secvența de rulare este: încălzire-stabilitate-test-oprire și afișați prima rezistență la umiditate și alți indicatori.

Schimbați proba; apăsați 2 pentru un timp record pentru a testa a doua probă, metoda este aceeași ca mai sus și așa mai departe. Raportul de testare a rezistenței la umiditate poate fi tipărit după 3 teste conform standardului de metodă.

3.4.6 Vizualizarea și imprimarea rezistenței la umiditate

Rezistența la umiditate trebuie calibrată. Pașii sunt similari cu calibrarea rezistenței termice.

3.4.7 Probele aplicabile pentru rezistența la umiditate

Acest instrument nu se limitează la detectarea rezistenței la umiditate a textilelor, este potrivit și pentru detectarea rezistenței la umiditate a diferitelor materiale de plăci, dar nu are sens să detecteze rezistența la umiditate a obiectelor impermeabile, deoarece valoarea rezistenței la umiditate este infinită.

3.4.8Conversia testului de rezistență la umiditate și rezistență termică

Pe partea stângă a instrumentului, așa cum se arată în Figura 327, conectați aerul comprimat, așezați o tavă de scurgere sub scurgere și apoi apăsați butonul „Scurgere” din interiorul camerei de testare, așa cum se arată în Figura 317, în general apăsați 6 Aproximativ 8 de ori (o dată după auzirea unui „clic”), apa va fi descărcată automat, apoi setați temperatura plăcii de testare la 40 ℃ și rulați timp de 1 oră (după aceasta, dacă placa de testare și placa de protecție sunt totuși Dacă există umiditate, timpul poate fi prelungit corespunzător). Când faceți această operațiune, nu ar trebui să existe nicio probă sau film de testare de rezistență la umiditate pe suprafața de testare.

lPort de aer comprimat

4.1 Controlul umidității probei: probele și probele de testare trebuie plasate în condițiile atmosferice standard specificate pentru controlul umidității timp de 24 de ore.

4.2 Cantitatea și dimensiunea eșantionului: Luați trei mostre pentru fiecare probă, dimensiunea eșantionului este de 35 × 35 cm, iar proba trebuie să fie plată și fără riduri.

4.3 Cerințe pentru plasarea probei: Partea frontală a probei este așezată plat pe placa de testare și toate părțile laterale ale plăcii de testare sunt acoperite.

lSemnificația rezistenței termice și la umiditate

5.1Rezistența termică este o caracterizare a performanței de transfer de căldură a materialelor. Este unul dintre cei mai de bază indicatori pentru testarea textilelor. Datorită celor trei funcții de bază ale îmbrăcămintei (conservarea căldurii, protecția corpului și autoexprimarea), cel mai important lucru este să vă păstrați căldura. Dacă nu există îmbrăcăminte astăzi Protecția ființelor umane nu poate supraviețui. În al doilea rând, diferitele regiuni și anotimpuri au cerințe termice diferite. Rezistența termică poate oferi o bază pentru ca oamenii să aleagă ce fel de țesătură, ceea ce arată importanța detectării rezistenței termice.

5.2Rezistența la umiditate este un indicator care reflectă capacitatea materialelor de a transmite umiditatea. Odată cu îmbunătățirea nivelului de viață al oamenilor, se propun cerințe mai mari pentru confortul purtării, deoarece un adult va trece prin piele chiar dacă nu există transpirație (transpirație semnificativă) în fiecare zi. Capilarul evacuează vapori de apă (numiți transpirație ascunsă), 30- 70 g/zi*persoană. Apoi, cea mai mare parte a umidității trebuie să fie transmisă prin îmbrăcăminte. Numai atunci când capacitatea materialului de îmbrăcăminte de a transmite umiditatea depășește această valoare oamenii se pot simți confortabil. Din acest motiv, este mai important să se detecteze rezistența la umiditate.

lSuport tehnic

6.1 Identificarea defecțiunilor

A、 Nicio afișare pe ecranul de pornire

1. Verificați dacă alimentarea este pornită
2. Verificați dacă alimentarea afișajului este conectată
3. Verificați dacă alimentarea afișajului este conectată

B、 ​​Temperatura și umiditatea constante nu pot funcționa

1. Nivelul apei din interfața de pornire este galben, vă rugăm să adăugați apă
2. Verificați dacă linia de conectare dintre placa de control și placa de unitate este bine conectată
3. Verificați dacă presiunea compresorului frigorific este mai mare sau mai mică decât presiunea setată

C、 Funcționare constantă cu temperatură și umiditate, temperatură scăzută a camerei de testare

1. Verificați dacă tubul de încălzire a aerului poate fi încălzit normal;
2. Verificați releul cu stare solidă care conduce tubul de încălzire a aerului.

D、 Funcționare cu temperatură și umiditate, umiditate scăzută în camera de testare

1. Verificați dacă conducta de încălzire a rezervorului de apă poate fi încălzită normal
2. Verificați releul de stare solidă care antrenează conducta de încălzire a rezervorului de apă

E、 Fără afișare a temperaturii pe placa de testare, placa de încălzire sau partea de jos

1. Dacă senzorul de temperatură este ars

2. Contactul conectorului nu este bun, conectați-l din nou.

F、Placa de testare, placa de încălzire sau placa de jos nu se pot încălzi sau încălzi încet

1. Verificați dacă cele trei surse de alimentare comutatoare sunt alimentate în mod normal cu curent;

2. Verificați circuitul de control al încălzitorului pentru a vedea dacă există un contact prost cu ștecherul indirect.

6.2 Întreținere

A. Nu vă ciocniți cu diferite părți în timpul transportului, instalării, ajustării și utilizării instrumentului pentru a evita deteriorarea mecanică și pentru a afecta rezultatele testelor.

B. Panoul de control al instrumentului este un ecran cu cristale lichide și tactile, care sunt piese ușor deteriorate. Nu folosiți alte obiecte dure pentru a vă înlocui degetele în timpul funcționării. Nu picurați solvenți organici pe ecranul tactil pentru a evita scurtarea duratei de viață.

C. Faceți o treabă bună de tratament împotriva prafului după fiecare utilizare a instrumentului și curățați praful la timp.

D. Când instrumentul funcționează defectuos, vă rugăm să solicitați reparații sau reparații unui profesionist sub îndrumarea unui profesionist.

lProbleme comune

7.1 Problema timpului de detectare

Timpul de detectare este o chestiune de mare îngrijorare pentru toată lumea și sper întotdeauna să fiu rapid și precis. Deoarece standardul anterior stipulează raportul dintre cele cinci cicluri de pornire și timp de oprire pentru orice probă după 30 de minute de preîncălzire pentru a calcula rezultatul, este de aproximativ mai puțin de o oră pentru a testa o dată. Există un concept atât de preconceput încât întotdeauna simt că timpul actual de testare este Prea lung. Timpul de preîncălzire din standardul actual al metodei subliniază necesitatea atingerii unei stări de echilibru, mai degrabă decât timpul fix anterior. Acest lucru este pentru un motiv. Deoarece gama de rezistență termică a textilelor este mare, trebuie să atingă 35°C pe o parte și 20°C pe cealaltă parte. Timpul necesar pentru starea de echilibru este diferit. De exemplu, este nevoie de cel puțin 2 ore pentru ca paltoanele să ajungă la starea de echilibru, în timp ce jachetele de puf durează mai mult. Pe de altă parte, majoritatea textilelor absorb umezeala. Deși proba a fost ajustată și echilibrată în prealabil, starea testului s-a schimbat. Temperatura primei este de 20℃, iar umiditatea este de 65%, în timp ce a doua este de 35℃ pe o parte și 20℃ pe cealaltă. Recuperarea umidității probei după ce se schimbă și echilibrul. Am făcut un test comparativ. Greutatea primilor din același eșantion este mai mare decât primul. Toată lumea știe că este nevoie de mult timp pentru a reechilibra recăpătarea umidității textilelor. Prin urmare, timpul de detectare a rezistenței termice nu poate fi scurt.

De asemenea, este nevoie de mult timp pentru ca proba să atingă presiunea izotermă și inegală a apei în timpul testului de rezistență la umiditate.

Același lucru este valabil și pentru timpul necesar instrumentelor străine similare pentru a detecta „rezistența termică și la umiditate”, vă rugăm să consultați anexă.

7.2 Problema dimensiunii eșantionului

Mărimea eșantionului este întotdeauna mai bună. Nu este cazul testului de rezistență termică. Este corect doar de la reprezentantul eșantionului, dar din instrument se poate trage concluzia opusă. Dimensiunea plăcii de testare este mai mare și încălzirea este Uniformitatea este o problemă. Noul standard necesită o viteză a vântului de 1 m/s. Cu cât este mai mare dimensiunea, cu atât este mai mare diferența de viteză între intrarea și ieșirea aerului și creșterea temperaturii de intrare a aerului și a temperaturii de evacuare a aerului. Din dezvoltarea standardelor în țară și în străinătate, putem vedea că vechiul standard este în mare parte de 250 mm2, iar noul standard este de 200 mm2. KES japonez folosește 100 mm2. Prin urmare, credem că 200 mm2 este mai potrivit pentru suprafața efectivă sub premisa îndeplinirii standardelor metodei.

7.3 Dacă temperatura setată este legată de valoarea rezistenței termice

În general, temperatura de reglare nu are nicio legătură cu valoarea rezistenței termice.

Valoarea rezistenței termice este legată de suprafața probei, diferența de temperatură dintre cele două părți și puterea necesară pentru a menține starea de echilibru.

R_ct

Odată ce aria plăcii de testare este determinată, dimensiunea acesteia nu ar trebui să se schimbe. Atâta timp cât temperatura la ambele capete este constantă, nu este dificil de măsurat puterea necesară pentru a menține constanta. Se poate observa că temperatura folosită este irelevantă, atâta timp cât temperatura folosită nu modifică proprietățile obiectului măsurat. poate. Desigur, respectăm standardul și adoptăm 35℃.

7.4 Problemă de index detectată

De ce noul standard elimină rata de conservare a căldurii și adoptă indicele de rezistență termică? Putem ști din formula originală a ratei de conservare a căldurii:

Q₁－Fără disipare a căldurii probei（W/℃）

Q₂－cu disipare a căldurii probei（W/℃）

Odată cu îmbunătățirea performanței termice, Q2 scade liniar, dar rata de izolare termică Q crește foarte lent. În utilizarea efectivă, rata de izolare termică a stratului cu două straturi și stratului cu un singur strat este doar puțin crescută, nu dublată. Acesta este un design de formulă Prin urmare, este rezonabil să se elimine acest indicator la nivel internațional. În al doilea rând, rezistența termică este foarte convenabilă de utilizat, iar valoarea este adăugată liniar. De exemplu, primul strat este de 0,085 m2·K/W, iar al doilea etaj este de 0,170 m2·K/W.

Relația dintre rezistența termică și rata de izolare:

R_ct=A/Q₂-R_ct0              A: zona de testare

Conform formulei, rezistența termică se modifică în funcție de modificarea lui Q2.

Următoarele exemple de date de testare a rezistenței termice:

Timp de testare	1	2	3	4	5	Blank termic
Date de rezistență termică (10-3m2·K/W）	32	66	92	125	150	58

A este 0,04 m²iar Q2 ar fi:

Timp de testare	1	2	3	4	5	Date de rezistență termică
Date de rezistență termică 10-3m2·K/W）	32	66	92	125	150	58
Q2（W/℃）	0,4444	0,3226	0,2667	0,2186	0,1923

Q₁ este Nicio disipare a căldurii eșantionului, Q₁=A/R_ct0=0,04/58*1000=0,6897

Timp de testare	1	2	3	4	5	Date de rezistență termică
Rezistență termică (10-3m2·K/W）	32	66	92	125	150	58
Q2（W/℃）	0,4444	0,3226	0,2667	0,2186	0,1923
Rata de izolare（%）	35,57	53.22	61.33	68.31	72.12

Conform datelor, diagrama curbă a rezistenței termice și a ratei de izolare:

Din aceasta se poate observa că, pe măsură ce rezistența termică devine mai mare, rata de retenție a căldurii tinde să fie plată, adică atunci când rezistența termică este mare, rata de retenție a căldurii este greu de reflectat că este cu adevărat mare.

7.5 Calibrarea instrumentului și problemele eșantionului standard

Verificarea instrumentelor de rezistență termică și la umiditate a devenit o problemă majoră. Dacă se măsoară temperatura plăcii inferioare, aceasta nu poate fi detectată deoarece instrumentul este sigilat. Există prea mulți factori care afectează rezultatele testului. Metodele anterioare de verificare sunt complicate și nu au rezolvat problema. Este bine cunoscut faptul că fluctuația rezultatelor testelor instrumentului de termoizolație este un fapt incontestabil. Conform explorării noastre pe termen lung, credem că „proba standard” este folosită pentru a verifica „contorul de rezistență termică” „Este convenabil și științific.

Există două tipuri de mostre standard. Una este să folosești textile (țesătură simplă din fibre chimice), iar cealaltă este burete.

Deși textilele nu sunt specificate în standardele interne și străine, metoda de suprapunere cu mai multe straturi este utilizată în mod clar pentru calibrarea instrumentului.

După cercetările noastre, considerăm că nu este rezonabil să folosim metoda suprapunerii, în special suprapunerea textilă. Toată lumea știe că, după suprapunerea textilului, există goluri în mijloc și încă mai este aer în gol. Rezistența termică a aerului static este de peste două ori rezistența termică a oricărui material textil. Dimensiunea golului este mai mare decât grosimea materialului textil, ceea ce înseamnă că rezistența termică generată de gol nu este mică. În plus, decalajul de suprapunere este diferit pentru fiecare test, ceea ce este dificil de corectat, rezultând stivuirea neliniară a probelor standard.
Buretele nu are problemele de mai sus. Probele standard cu diferite rezistențe termice sunt integrale, nu suprapuse, cum ar fi 5mm, 10mm, 20mm, etc. Desigur, materialul folosit este tăiat în ansamblu, ceea ce poate fi considerat ca omogen (acum buretele este uniform Sexul este bine) Pentru a explica faptul că bulele din burete sunt omogene, cele de mai sus se referă la golul suplimentar dintre straturi.
După o mulțime de experimente, buretele este un material foarte convenabil și practic. Se recomandă ca unitatea focală standard să o adopte.

Apendice
Timpul de referință al testului

Varietate de mostre	Timp de rezistență termică (min)	Timp de rezistență la umiditate (min)
Țesătură subțire	Aproximativ 40~50	Aproximativ 50~60
Țesătură medie	Aproximativ 50~60	Aproximativ 60~80
Țesătură groasă	Aproximativ 60~80	Aproximativ 80~110

Notă: Timpul de testare de mai sus este aproximativ echivalent cu instrumentele similare din lume